Ascundem cu toții nefericiri mai mici sau mai mari. Le purtăm cu noi în gând la birou, le punem temporar sub pernă când ne ducem la culcare sau le băgăm sub preș atunci când suntem înconjurați de ceilalți. Le trecem sub tăcere, le negăm, le rumegăm singuri.
Deseori, e mult mai facil să rămânem neajutorați, să continuăm să îngropăm nefericirile pe unde putem. Spun „facil”, pentru că starea noastră de bine nu ni se întâmplă de la sine, ci presupune efort, voință și înțelepciune. Iar asta cere timp, exercițiu și de multe ori un suport extern.
Psihoterapia individuală nu te convinge de nimic. Nu e rolul ei să te convingă că nefericirile tale
„nu sunt chiar așa de mari” sau că „o să treci și peste asta”.
Psihoterapia te ajută să conștientizezi, ca să poți începe să transformi. Te ajută ca, în următoarea situație dificilă, să știi cum să descoși nefericirea bucată cu bucată pentru a putea să faci din ea o haină nouă. Nu-ți spune că nu vor mai exista nefericiri, ci te ajută să vezi mereu și alternativa.