Deseori, se întâmplă să ne trezim dimineața cu un sentiment de epuizare, chiar dacă am avut parte de câteva ore bune de somn. Suntem iritabili, ne este greu să ne concentrăm și simțim că nu mai avem energie pentru nimic.
Fiind încurajați de mediul social și profesional să performăm la capacitatea noastră maximă, considerăm adeseori că este o calitate să dormim mai puțin, să reușim să fim funcționali cu minimul de ore de somn posibile. Pe termen lung și mediu, un astfel de stil de viață nu este niciodată sustenabil. Studiile confirmă faptul că majoritatea cazurilor de oboseală acumulată se datorează factorilor psiho-sociali[1]. Printre acești factori amintim: stresul, relația cu superiorii de la locul de muncă, dedicarea în muncă și epuizarea profesională (burnout).[2]
Statisticile recente arată că oboseala acumulată este o problemă globală. Conform unui raport realizat de American Psychological Association, 44% dintre angajați suferă de oboseală fizică, 32% suferă de epuizare emoțională, iar 36% dintre aceștia raportează simptome de epuizare cognitivă.[3] În Europa, Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă a descoperit că 22% dintre lucrători sunt afectați de oboseală severă, ceea ce influențează negativ atât sănătatea lor, cât și productivitatea.[4]
Deși cercetările recente au adus idei și perspective inovatoare, impactul acestora asupra înțelegerii generale a oboselii rămâne adesea limitat. Oboseala nu este doar o simplă reducere a capacității de a îndeplini sarcini, ci mai degrabă un semnal esențial al organismului, menit să indice costurile de oportunitate ale activităților curente și nevoia de a reevalua prioritățile. Oboseala funcționează ca un mecanism de auto-reglare, protejând organismul de epuizare. Corpurile noastre ne avertizează, așadar, asupra necesității de a lua o pauză sau de a schimba activitatea înainte ca resursele mintale sau fizice să fie complet epuizate. În loc să se concentreze exclusiv pe manifestările cronice ale oboselii, această nouă perspectivă pune accentul pe înțelegerea corectă a oboselii tranzitorii, evidențiind importanța gestionării eficiente a acesteia pentru sănătatea și bunăstarea pe termen lung.[5]
Oboseala Privită Drept Emoție
Teoria clasică a oboselii, care se concentrează pe conceptul de epuizare a resurselor energetice, a fost criticată pentru limitările sale în explicarea complexității oboselii cronice. Recent, cercetătorii au început să exploreze oboseala drept emoție și stare motivațională, sugerând că aceasta nu este doar rezultatul epuizării fizice, ci și al unui deficit emoțional și motivațional.
Oboseala cronică este influențată de factori emoționali, cum ar fi stresul și anxietatea, și de factori motivaționali, cum ar fi lipsa de satisfacție în activitățile zilnice. Oboseala cronică devine, astfel, mai mult decât o problemă fiziologică; este o problemă emoțională și motivațională care necesită o abordare integrată.
Oboseala Acumulată și Oboseala Cronică – O Distincție
Oboseala acumulată este un fenomen rezultat din expunerea prelungită la stres fără suficiente perioade de recuperare. Expunerea continuă la stres poate duce la o acumulare de oboseală care se transformă într-o stare de epuizare generalizată, având efecte negative asupra performanței și sănătății mintale.[6] Pe termen lung, această oboseală acumulată poate evolua în oboseală cronică - o condiție complexă care implică simptome fizice, cognitive și emoționale, care afectând semnificativ calitatea vieții și capacitatea de a desfășura activitățile zilnice.[7]
Oboseala și Calitatea Somnului: O Relație Complexă
Oboseala cronică și problemele de somn sunt adesea interconectate, iar impactul lor asupra stării generale de bine este semnificativ. Dacă suferim de oboseală cronică, avem parte de un somn de proastă calitate: ne trezim frecvent în timpul nopții, somnul nostru este fragmentat, iar timpul petrecut în etapele profunde și REM ale somnului este redus. Somnul de proastă calitate, caracterizat prin întreruperi frecvente și scurtarea duratei somnului profund, este comun în rândul persoanelor care suferă de oboseală cronică.[8] Acest tip de somn nu permite organismului să se refacă complet, ceea ce duce la o acumulare progresivă a oboselii.
Impactul Oboselii Cronice asupra Relațiilor și Performanței
Fără să ne dăm seama, oboseala cronică ajunge să ne saboteze în plan profesional și social. Task-urile repetitive, motivația financiară, feedback-ul primit, nivelul de productivitate presupus, toate acestea pot contribui la starea noastră de extenuare.[9] Atât angajații, cât și angajatorii pot identifica și gestiona oboseala, pot găsi metode pentru a o evita sau reduce și investiga accidentele legate de oboseală. Măsurarea oboselii poate varia de la evaluarea severității, până la multiple dimensiuni ale acesteia.[10] Un studiu efectuat de Institutul Național pentru Sănătate și Siguranță Ocupațională din SUA a constatat că lucrătorii obosiți au de două ori mai multe șanse să facă greșeli la locul de muncă, ceea ce poate duce la accidente grave.[11]
În viața personală, oboseala cronică poate duce la izolarea socială și la deteriorarea relațiilor personale și profesionale.[12] Putem deveni, fără să ne dăm seama, mai retrași și mai puțin interesați de activitățile sociale, ceea ce poate agrava sentimentul de epuizare și izolare. În perioade de epuizare, este important să primim sprijin din partea celor apropiați și să ne dezvoltăm abilități de gestionare a relațiilor pentru a preveni deteriorarea acestora.[13]
Soluții pentru Prevenirea și Gestionarea Oboselii Cronice
Din punct de vedere psihologic, putem preveni oboseala cronică prin stabilirea unor limite clare între viața profesională și cea personală. Practici precum meditația și mindfulness pot ajuta la reducerea nivelurilor de stres și la îmbunătățirea stării generale de bine.[14] În cazul în care simptomele de oboseală cronică persistă, este recomandat să apelăm la un specialist în sănătate mintală pentru evaluare și tratament.
O formă alternativă de terapie este cea care presupune stimularea nervului vag. Aceasta se concentrează pe echilibrarea răspunsurilor autonome ale organismului pentru a reduce simptomele de epuizare. Această tip de terapie a fost investigat pentru efectele sale potențiale asupra reducerii inflamației și îmbunătățirii funcției autonome, care pot influența semnificativ nivelul de oboseală.[15]
Tehnicile de gestionare a stresului și intervențiile psihologice pot ajuta la reducerea severității simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții.[16] Aceste intervenții sunt esențiale pentru a aborda nu doar aspectele fiziologice ale oboselii cronice, ci și pe cele emoționale și motivaționale.
Către O Abordare Holistică a Oboselii Cronice
Oboseala cronică este o problemă complexă care necesită o abordare holistică și integrată. Este important să înțelegem că această afecțiune nu este doar rezultatul unei epuizări fizice, ci implică și factori emoționali, motivaționali și sociali. Pentru a preveni și gestiona oboseala cronică, este esențial să adoptăm o abordare multidimensională care include intervenții fiziologice, psihologice și sociale.
Este momentul să ne acordăm timp și să ne analizăm starea de bine. Oboseala acumulată și cronică este o problemă serioasă și larg răspândită, însă nu lipsită de soluții.
[1] Pawlikowska T, Chalder T, Hirsch S R, Wallace P, Wright D J M, Wessely S C et al. Population based study of fatigue and psychological distress BMJ 1994; 308 :763 doi:10.1136/bmj.308.6931.763
[2] Hanif Abdul Rahman, Khadizah Abdul-Mumin, Lin Naing. A study into psychosocial factors as predictors of work-related fatigue. British Journal of Nursing Vol. 25, No. 13 2016 https://doi.org/10.12968/bjon.2016.25.13.757
[3] https://www.apa.org/monitor/2022/01/special-burnout-stress
[4] Milczarek, Malgorzata & Schneider, Elke & González, Eusebio. (2009). OSH in Figures: Stress at Work – Facts and Figures.
[5] Hockey, R. (2013). The psychology of fatigue: Work, effort and control. Cambridge University Press. https://doi.org/10.1017/CBO9781139015394
[6] Cohen, S., Janicki-Deverts, D., & Miller, G. E. (2007). Psychological stress and disease. JAMA, 298(14), 1685-1687.
[7] Fukuda, K., Straus, S. E., Hickie, I., Sharpe, M. C., Dobbins, J. G., & Komaroff, A. (1994). The chronic fatigue syndrome: a comprehensive approach to its definition and study. Annals of Internal Medicine, 121(12), 953-959.
[8] van Cauter, E., Leproult, R., & Plat, L. (2001). Age-related changes in slow wave sleep and REM sleep and relationship with growth hormone and cortisol levels in healthy men. JAMA, 284(7), 861-868.
[9] Taylor, J. H., Thompson, C. E., & Spassoff, D. (1937). The effect of conditions of work and various suggested attitudes on production and reported feelings of tiredness and boredness. Journal of Applied Psychology, 21(4), 431–450. https://doi.org/10.1037/h0059514
[10] Sadeghniiat-Haghighi, Khosro; Yazdi, Zohreh1,. Fatigue management in the workplace. Industrial Psychiatry Journal 24(1):p 12-17, Jan–Jun 2015. | DOI: 10.4103/0972-6748.160915
[11] https://ohsonline.com/articles/2022/08/12/the-effects-of-worker-fatigue.aspx
[12] Jason, L. A., Torres-Harding, S. R., Taylor, R. R., Carrico, A. W., & Torres, J. (2009). Chronic fatigue syndrome: Symptom occurrence, severity, and morbidity in a community-based sample. Psychosomatic Medicine, 64(3), 436-443.
[13] Jason, L. A., Torres-Harding, S. R., Taylor, R. R., Carrico, A. W., & Torres, J. (2009). Chronic fatigue syndrome: Symptom occurrence, severity, and morbidity in a community-based sample. Psychosomatic Medicine, 64(3), 436-443.
[14] Kabat-Zinn, J. (1990). Full catastrophe living: Using the wisdom of your body and mind to face stress, pain, and illness. New York: Delacorte.
[15] Miller, A. H., & Raison, C. L. (2015). The role of inflammation in depression: From evolutionary imperative to modern treatment target. Nature Reviews Immunology, 16(1), 22-34.
[16] Hofmann, S. G., Asnaani, A., Vonk, I. J., Sawyer, A. T., & Fang, A. (2012). The efficacy of cognitive behavioral therapy: A review of meta-analyses. Cognitive Therapy and Research, 36(5), 427-440.
Bibliografie:
